Monolog

Iris & Felicia Filip-De vei pleca



Le voi lua. Pe toate,şi-ncă atâtea. Toate nopţile în care-am zburat,şi toate nopţile-n care am căzut. Toate nopţile-n care...dar ştii ce...nu mai contează...
Sunt nopţile mele,şi-atât.
Şi faptul că le voi lua pe toate e mai mult decât evident...Nu ştiu însă cum îmi voi îngrămădi o viaţă întreagă în două geamantane şi-un ghiozdan.
Regretele...voi încerca să le las acasă. O mare parte din ele,cel puţin. Speranţele,îmi vor încăpea toate-ntr-un buzunar,fiindcă am învăţat,the hard way ce-i drept,să las totul să vină de la sine şi că totul vine atunci când te aştepţi cel mai puţin.
Dezamăgirile,furia şi tot ce-a fost rău vreodată...O să le las undeva la graniţă.Printre căpiţele de fân între Curtici şi Lököshaza,într-un câmp ce ultima dată când am trecut pe-acolo era verde,iar acum probabil îl voi găsi galben.
Amintirile...vor fi strecurate peste tot. În penar,printre caiete,în inelul meu mov,pe gulerul fiecărei cămăşi şi în buzunarul de monezi al fiecărei perechi de blugi.

Visele însă...mi le va aduce ploaia.