The king is dead! Long live the king!

Listen while reading:





Imi pare rau ca n-am mai scris aici de ceva vreme. Motive? Daca le-as cauta,sunt sigura ca as gasi enorm de multe.Poate ca doar nu vreau.
N-am nici cea mai vaga idee de ce m-am intors aici. M-a lovit acum cateva zile,cand am vrut sa scriu some new year resolutions,un bilant al lui 2008 si alte cateva aiureli.Habar n-am ce s-a inatmplat.

2008 a fost un an foarte complex. Complex si-atat. Per total,a fost ok. Daca aduni,scazi,inmultesti si mai faci niste calcule,cred ca iese totusi ok. Asta pentru cateva zile la superlativ care au schimbat tot semnul ecuatiei.

A fost anul in care am invatat ca,la un moment dat,nimeni si nimic nu te poate ridica odata ce-ai atins fundul prapastiei,si anul in care am invatat sa ascult linistea. Si s-o simt.
A fost anul care m-a invatat sa sper,sa numar zile,sa fiu copil,si sa demonstrez ca totusi nu-s.
(It was a year that made me take the most important decision of my life so far.Decision that I've come to love and hate at the same time..A decision that worries me sick and makes me happy at the same time. .But shh.that's our little secret)
A fost anul in care am invatat ca totusi pot sa ma ridic,dar ca sunt suficient de fraiera incat sa n-o fac.

Ce va fi in 2009? Nu stiu. Om trai si-om vedea. For the moment, I just don't feel like thinking at 2009.
2009 e anul in care fac 19 ani. Anul in care o sa depasesc 18,varsta la care inca eram mica.
Anul in care termin liceul,si anul in care dau bacul...Anul in care o sa merg la facultate,indiferent ce implica asta. Mai departe nu mai continui,ca mi-e frica sa nu pasesc pe un taram pe care nu am voie sa calc inca. I shall see further on.
Pana una,alta...La multi ani,2009!